A facut eforturi de zeci de ori mai mari decat ceilalti copii si a castigat. Acum, le da tuturor o lectie pe care toti ar trebui sa o invete. BAC-ul nu se ia cu pile, cu spagi sau cu copiuta in palma.

Articolul continua dupa recomandari

Mihai a rasturnat reguli si prejudecati. Este unul din zecile de mii de copiii nascuti cu sindromul Down, condamnati sa duca povara acestei boli toata viata.

“Dupa nastere, medicul pediatru mi-a spus ca am facut un monstru. Nu va fi in stare sa faca nimic, nici macar sa manance singur”, povesteste mama lui Mihai.

Femeia si-a privit copilul in ochi si si-a jurat ca nu va inceta sa lupte pentru el. Nu a renuntat nici atunci cand scolile sau gradinitele la usa carora a batut au refuzat sa-l inscrie pe Mihai din cauza bolii.

Dar mama lui Mihai a vazut, inaintea medicilor, ca baiatul ei avea o memorie extraordinara, desi primul cuvant l-a rostit abia la sase ani: “Aprope toata Biblia o stie pe de rost. De cand a inceput sa citesaca, asta a fost pasiunea lui”.

A fost acceptat, intr-un tarziu, la o gradinita, apoi la o scoala din Cluj. In fiecare an, la gradinita, a castigat cate un premiu.

Cand a intrat la un liceu cu profil teologic, profesorii si colegii l-au indragit imediat.

A dovedit asta la examenul de bacalaureat pe care l-a promovat. Nu cu o nota mare - aproape sapte. O nota, insa, pe care zeci de mii de elevi pe care soarta nu i-a lovit ca pe Mihai nu au reusit sa o ia.

“Mi-a placut cel mai mult ca m-au apreciat toti copiii, ca am luat bacalaureatul”, spune tanarul.

Lupta lui Mihai cu viata, cu boala, cu societatea nu se opreste aici. Vrea sa fie preot si sa ajute oamenii.