Zambesc, se joaca, se bucura. Unii dintre ei traiesc aceste senzatii, care noua ni se par firesti, pentru prima oara. Nu au cerut sa fie diferiti, dar o simt in privirile compatimitoare ale celor din jur. Aici, aceste priviri se pierd in mare de fericire. Aici, sunt cum ar fi trebuit tratati din prima zi: normali.

Terapia prin calarie poate parea ceva ciudat, dar chiar ii ajuta pe acesti copii, multi dintre ei cu grave probleme. Gentiana a fost martorul acestei transformari. Fetita ei, Maria, a fost diagnosticata cu o forma de autismt infantil. Nu vorbea, nu privea, nu rectiona. Traia in lumea ei. Apoi, a venit la Alba, la hipism.

Articolul continua dupa recomandari

“Avem doua luni de cand venim aici, schimbarile sunt majore. Este mult mai linistita, se concentreaza foarte mult, contact vizual. Este foarte linistita cu calul. Si contactul vizual, care copiilor cu autism le lipseste in totalitate, ea il stabileste”, spune mama fetitei.

Ca ea, alte zeci de copii au fost transformati de aceasta terapie. Calaria le deschide poarta spre o lume de care nu stiau ca exista. O poarta spre libertate, spre independenta.

In aplauzele publicului, copii care au venit la herghelia din Alba au trecut cu brio peste doua probe: una de indemanare si una de gimnastica pe cal. Premii nu s-au dat. Nu oficial. Neoficial, fiecare zambet sincer al unui copil care a aflat ca lumea nu se opreste la limitele cu care a fost condamnat de boala este cel mai mare premiu pe care cineva l-ar putea primi.