Peste șapte milioane de români trăiesc de pe o zi pe alta. În satele sărace, mai există şi acum bordeie fără foc luminate cu lumânări în loc de becuri şi copii care se culcă flămânzi.

Într-o cămeră din casa care stă să se dărâme, Adrian îşi face temele la lumina lumânării, pe care o împarte cu sora lui mai mică. Visează să devină doctor. Pentru moment, însă, grijile sunt la fel de mari ca visul lui. Tatăl lui se zbate să-i hrănească şi să facă rost de lemne de foc. 

Articolul continua dupa recomandari

Peste şapte milioane de români trăiesc la limita sărăciei. Mai exact, au un venit lunar sub 544 de lei. Numărul este în creştere faţă de 2015, dar în scădere faţă de 2014. Statul cheltuie peste două miliarde de euro pentru ajutoare sociale, adică 1,40% din produsul intern brut al ţării.  

Cel mai sărac judeţ este Teleorman, urmat de Buzău şi Vaslui. În Buzău, 40% din asistaţii sociali nu ştiu să scrie şi să citească.

Şi deşi există cursuri gratuite de şcolarizare, mulţi dintre oameni găsesc tot felul de pretexte să le refuze.

Deşi rata sărăciei este în scădere, ponderea ei şi excluziunea socială persistă în rândul tinerilor, familiilor cu copii, persoanelor cu handicap, romilor, populației rurale şi persoanelor inactive. Însă nici cei care muncesc nu o duc mai bine. Doi din cinci angajaţi trăiesc sub pragul sărăciei.