Înainte să devină Zeiţa de la Montreal, Nadia Comăneci a câştigat prima dată o medalie la campionatul european. Acum ambasador al "europenelor" de la Cluj-Napoca, cea mai bună gimnastă a lumii este încercată de nostalgie.

-Însă să nu uităm că am început cu Skije, campionatul european din 1975.
Pe atunci, Nadia Comăneci nu era zeiţă. Era doar o copilă care câştigase primul ei trofeu. 
-Atunci când am câştigat în 1975, mi-au dat cupa mare şi după aceea mi-au luat-o şi mi-au dat o cupă mică, iar eu ca un copil, căruia i-a luat jucăria: da' de ce nu imi daţi cupa mare? Zice: trebuie să o câştigi de trei ori consecutiv ca să o iei de tot. Şi atunci m-am ambiţionat şi în 77 şi în 79 şi această cupă Challange se află aici.

Articolul continua dupa recomandari

Primul trofeu al Nadiei se află acum la Cluj Napoca. Acolo unde începe de astăzi Campionatul European. Şi acolo unde o mână de fetiţe, plus câteva sportive cu palmares bogat vor încerca să facă uitat coşmarul de la ultima olimpiadă. La Rio, n-am luat nicio medalie.
-A fost un moment trist, bineînţeles, pentru toată ţara, pentru sportul românesc, pentru gimnastica noastră, însă nu a fost o surpriză, acest moment se aştepta deoarece baza s-a subţiat foarte mult. Este adevărat, au plecat foarte mulţi antrenori, dar nu este o singură cauză, problema este mult mai complexă, acum este nevoie de răbdare. O generaţie tânără trebuie să iasă de undeva.

Un alt început ar putea fi chiar aici, acum, spune sportiva care a inventat perfecţiunea în gimnastică. Deşi, când evoluezi acasă, în faţa propriilor suporteri, nu sunt doar plusuri, ci şi minusuri.
-Este plusul că publicul este cu tine, şi că te aplaudă şi că doreşte să faci bine, minusul e că ai mult mai mari emoţii pentru că eşti acasă şi vrei să faci mai bine decât poţi şi acolo intervine câteodată greşeala.

Nadia crede în echipa României şi în Cătălina Ponor. Cu ea, a schimbat chiar câteva vorbe la antrenament şi i-a dat unele sfaturi. Şi avem şanse la medalii...
-Bârna şi solul, dar bineînţeles că trebuie să faci exerciţiul vieţii tale.

Mai este puţin până când încep emoţiile. Nadia se bucură de revederea cu vechii prieteni. A venit la Cluj Napoca fără soţul Bart Conner şi fără fiul ei. Deşi este născut din părinţi campioni şi a crescut practic în sală, nu este atras de gimnastică. 
-Nu prea, nu, vine în sală când vrea el. El cu coordonarea pe care a avut-o la sala de gimnastică, acum joacă puţin tenis, puţin fotbal şi rock climbing, da, că este un sport nou pentru 2020.

Imediat după ce a fugit din ţară, în timpul comunismului, Nadia s-a stabilit în Statele Unite. S-a căsătorit cu un fost gimnast american, Bart Conner. În România s-a întors după ce a căzut regimul Ceauşescu.
-Mă bucur să pot să spun că locuiesc... acasă este şi aici, şi în Oklahoma, am familie şi acolo, am familie şi aici, şi cred că sunt o persoană foarte fericită.