Acum trei ani, urca Apusenii înzăpeziţi şi abrupţi ca să ţină o slujbă de pomenire pentru sufletele pierite ale pilotului Adrian Iovan şi studentei Aura Ion. Spune că preoţia e o misiune. A ridicat în timp record o mănăstire în care adăposteşte 300 de copii abandonaţi de părinţi şi părinţi abandonaţi de propriii copii. Este un părinte pentru care dragostea de oameni e mai presus de orice. Pentru ei, preotul Vasile Crişan împarte speranţa zi de zi la mănăstirea luminată din Dumbrava, judeţul Alba.

Articolul continua dupa recomandari

E săptămâna luminată în dumbrava copiilor Maicii Domnului. Aşa li se spune aici. Câteva zeci, tocmai s-au întors de la şcoală, unde au făcut."Foarte Bine", după cum ne şi demonstrează.

GALERIE FOTO: Copiii părintelui Crișan, din ”Dumbrava minunată”

Meniul din poezia copiilor e numai de Paşti. Azi se mănâncă de post, în trei ture. Primii intră cei mici, când e şi cea mai mare zarvă.

Mama Maria plânge de cum vine vorba. Copiii le spun "mami" doamnelor de la bucătărie pentru că doar ele sunt acolo să audă. Iar ele încearcă să-i mângâie, câte un pic, pe fiecare.

Maria Bota, bucătar:

Sunt cuminţi şi au mâncat toate legumele din ciorbă, aţi văzut?

În cealaltă aripă a clădirii, după ce şi-au mâncat jumătatea de portocală, copiii de clasele a doua şi a patra au început meditaţiile. Le ţine doamna Veturia, pensionată de 10 ani dar la fel de pasionată.

VETURIA PĂCURAR, învățătoare:

S-au ataşat aşa de mine. Dar și eu de ei! E o legătură sufletească.

Petrică şi Roxana sunt gemeni şi mai au trei fraţi la Dumbrava. Ea vrea să se facă gimnastă sau. doamnă de sport. El nu ştie încă ce vrea. Poate le mai vin idei în vacanţele în care îi duce în fiecare an, pe toţi, părintele Crișan.

Noi l-am cunoscut acum 3 ani, pe creasta Apusenilor. se ruga pentru sufletele celor morţi în accidentul aviatic.

Părintele VASILE CRIȘAN:

Din moment ce ne-am înrolat la această misiune… Că preoţia nu e o meserie, e o misiune la care ne-a chemat Dumnezeu.

Iar misiunea lui e să aibă grijă de copiii Maicii Domnului. Fiecare are câte ceva să-i spună, să-i arate, sau un obraz pe care ar vrea să-l ţină, măcar un pic, lipit de al lui. Mulţi copii îl trag de barbă ca şi cum ar fi Moş Crăciun.

Sergiu are acum 20 de ani şi nu mai poate pierde vremea la joacă, în curte. Se pregăteşte pentru Bacalaureat. Vrea să respecte, cumva, şi ultima dorinţă a mamei pe care a văzut-o de vreo trei ori.

SERGIU, beneficiar al centrului:

Ultima oară m-am dus când mama a murit. Că a fost foarte bolnavă, da. Am stat o zi întreagă aproape la mama, am vorbit cu fraţii , mi-a spus că de şcoală să nu mă las. Era foarte bolnavă când am vorbit cu dumneaei.

Tânărul a fost abandonat când era doar un bebeluş. După 20 de ani, se va înscrie la asistenţă socială şi dacă nu reuşeşte, o să de la teologie ortodoxă.

Liniştită că Sergiu îşi vede de treaba, doamna Amalia acceptă invitaţia la biliard. Aşa a făcut şi în 2001. Doar că atunci s-a "autoinvitat". I-a iubit pe copii dinainte să-i cunoască.

AMALIA CĂMĂRĂȘAN, administrator:

Se construia prima clădire din complex şi mi-am dorit… Am zis: "Ce bine ar fi să pot lucra aici cu copiii”. Și iată au trecut 16 ani!

Pe doamna Amalia o pomeneşte mereu şi Sebastiana. De la 5 ani trăieşte la Mănăstire. Acum are 23 şi e brutăreasă. Părintele a fost ingenios şi a cumpărat cuptoare de panificaţie, ca să nu se irosească făina primită.

Părintele VASILE CRIȘAN:

Eu m-am înrolat la misiunea asta şi trebuie să o duc mai departe dar să ştiţi că-i foarte greu. Şi omul cât de sărac ar fi, la mănăstire nu mergi cu mâna goală: mai aduci un ulei, mai un zahăr.

Doamna Victoria face şi ea naveta două zile pe săptămână. Voluntar, desigur.

VICTORIA COLTO, voluntar:

Mi-i dragă mănăstirea şi mi-i drag de ei. Eu sunt soră cu părintele. Și îl văd că iubeşte aşa mult copiii şi-i iubim şi noi.

Aici, la Dumbrava, e multă grijă pentru detalii, pentru curăţenia de trup, de suflet, şi din ogradă. Maicile vopsesc în alb trunchii de copaci ori prăşesc florile. Au plantat deja ceapa şi merii au înflorit. La toate ajută şi copiii.

Părintele VASILE CRIȘAN:

Tot ce aţi văzut aici, tot ce s-a construit, sunt pereţi. Dar degeaba sunt pereţii frumoşi şi mănăstirea frumoasa dacă nu are cine s-o umple. Iar pentru mine asta este marea bucurie!

Mănăstirea e ticsită în toate zilele de sărbătoare şi nimic nu s-a construit decât cu voia oamenilor. Recent, o singură familie a suportat toate costurile înălţării noii catedrale, care îl aşteaptă pe ÎPS Patriarhul Daniel să o sfinţească. Proiectul a costat peste un miliard de lei, dar arhitectul l-a făcut gratis. Catedrala este extrem de luminoasă, iar părintele a avut ideea să fie şi singura în care Maica Domnului şi Iisus îi aşteaptă pe oameni cu braţele deschise. La zidurile mănăstirii, au pus umărul îndeosebi oameni din fotbal.

SORIN CORPODEAN, fost arbitru:

Chiar sunt şi copii talentaţi printre ei, e un pic mai greu să-i luăm din activităţile lor să-i ducem la antrenament, dar cred că în viitorul apropiat se va întâmpla.

Deocamdată, fostul abitru organizează în fiecare sâmbătă meciuri la Dumbrava. Dragostea pentru ceilalţi e mai presus însă decât iubirea pentru sport.

SORIN CORPODEAN, fost arbitru:

Cu câteva zile în urmă a fost ziua mea şi toţi copiii mi-au cântat la mulţi ani. Şi mai emoţionant moment decât 100 de copii care îţi cântă la mulţi ani cred că nu este.

Seara se lasă liniştea în Dumbravă. Pe una dintre cărări, doi soţi de vârsta a treia se duc la Slujba Deniilor.

Măcar aici e grădină mare şi are unde să se plimbe până o vrea Dumnezeu. Ca el sunt câteva zeci în căminul din complex. Vizavi, e căminul cel nou al fetelor mari.

Părintele VASILE CRIȘAN:

Aici, da, se uită la televizor, dacă dau dezlegare. Cu notele pe care le avem şi cu comportamentul, cam avem restricţii.

Părintele Crișan putea fi un simplu preot. Dar misiunea lui a fost mai importantă de atât. Când nu e cu copiii, aleargă de la un credincios la altul. Unii stau la coadă cu orele ca să-i asculte. Şi mulţi găsesc aici siguranţa de care au nevoie. Pe unii, Părintele nu-i poate ajuta. trebuie să se ajute întâi singuri.

Părintele VASILE CRIȘAN:

Ce mă mâhneşte e nesinceritatea omului! Dacă fiecare şi-ar vedea crucea lui, nu s-ar uita la altul, n-ar mai fi ceea ce este.

Însă preotul îi ascultă şi pe ei şi când se încarcă prea mult cu necazul omului, se descarcă prin rugăciune şi, mai ales, prin dragoste.

Împarte speranţa, alături de preotul Crişan! Îi puteţi oferi sprijinul în eforturile sale de a ajuta sutele de copii şi bătrâni, cu donaţii în conturile:

Asociaţia Sfânta Veronica
Cont bancar: RO80RNCB0003140308670001
Cod Fiscal: 316 75520

Fundaţia Centrul de servicii Sf. Veronica
Cont bancar: RO86RNCB0005123886770001

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 1: Preotul care oferă zâmbete

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 2: Împarte speranţă pentru "cerşetorul copiilor"​

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 3: Preoţii fraţi care au salvat sute de destine

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 4: Părintele Nicolae Tănase, omul care are grijă de 400 de suflete

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 5: Cei doi clerici catolici care trăiesc ca să-i ajute pe alţii

URMĂREŞTE AICI toate episoadele campaniei Împarte Speranţa