"Dacă vrei să faci un bine, fă-l până la capăt, indiferent de costuri şi oprelişti!" E lecţia pe care de ani de zile ne-o predă părintele Tănase. E preot, dar şi e şi educator şi îngrijitor şi dezvoltator imobiliar. A învăţat să le facă pe toate ca să salveze sute de suflete care fie ar fi dispărut dintre noi, fie s-ar fi ales cu o existenţă mizeră. Preotul împarte în fiecare zi speranţă şi e răsplătit când vede că ajung oameni mari, pe picioarele lor, puşti pe care părinţii nu doar că nu i-au dorit, ci brutal i-au lăsat în faţa unor porţi. 

Articolul continua dupa recomandari

Ariana nu şi-a întâlnit mama niciodată: a murit. Dar ea nici nu ştie când. Copilei i s-a spus că tatăl ei şi al celor trei fraţi şi-a refăcut viaţa în Anglia.

Dintr-o bancă de clasă, Teo citeşte în gând aceeaşi poezie. Arianei, lui Teo, Măriucăi şi celorlalţi copii, doamna Viorica încearcă să le fie ce poate - şi învăţător, şi psiholog, şi mama şi tată. 

GALERIE FOTO: Părintele Nicolae Tănase, omul care îngrijeşte 400 de suflete

Viorica e pensionată de doi ani, dar vine plătită la oră să le predea.

VIORICA PARASCHIVOIU, învăţătoare:
Aceşti copii au şi ei nevoie de un cadru didactic cu experienţă care să-i iubească şi să-i ajute, că au mare nevoie. Mă motivează, că ei îşi doresc să înveţe după posibilităţi. 

Copiii ştiu că trebuie să înveţe. E modul lor de a-şi plăti masa de prânz. Şi apoi… dragostea de carte trece şi ea prin stomac şi vine vremea amiezii…

(Reporter): Cine sunt oamenii ăştia care vă ajută?
(Preotul Tănase): Fel de fel de oameni, bogaţi şi mai puţin bogaţi. Cei bogaţi ajută cu mult, dar nu îndeajuns cât să ne rezolvăm lucrurile. Oamenii săraci ajută cu puţin şi o categorie de oameni care înţeleg să ajute cu ce pot. Nu toată lumea are bani, dar destul de mulţi au cartofi. Sau... porumb sau încălţări. Din păcate pentru noi, toată lumea are haine!

Nişte credincioşi din Ploieşti s-au urcat în autocar, şi au adus cu ei de-ale gurii şi jucării.

EMILIA, voluntar:
Am adus şi cartofi, şi ceapă, şi ulei, şi făină şi arpacaş... de toate! Atâţia copii... şi un părinte! Noi nu suntem în stare cu doi copii, d-apoi...

D-apoi când peste 400 se aşeaza la masă în fiecare zi! Peste deal, de la şcoală, cei mici grăbesc pasul. Câte două bucătărese sunt pe tură şi fac mereu mai multe porţii. Nu se ştie cine mai apare flămând de pe drum. La spălat de vase ajută cine se nimereşte.

VERONICA, fost copil al străzii:
Acum... m-a pus aici să ajut la vase, că nu avea cine să le spele, dar după aceea mă duc la atelier. 

Veronica nu mai e un copil de mult. Are 36 de ani, dar la Valea Plopului nu e doar despre copii. E despre destine. Multe dintre ele se pierd pe stradă. Pasiunea Veronicăi e să sculpteze.

VERONICA, fost copil al străzii:

Nu prea le vând aşa la târguri. Mai dă la musafiri, mai dă cadouri... dar părintele mă plăteşte. Părinele mi-a pus dalta în mână! Secretul cel mai mare este să cunoşti fibra. Dacă nu cunoşti fibra lemnului...

Florentina e fericită acum. Visează să aibă, cândva, o casă. Alte mame nu mai visează deloc. Ea e alături de fiica ei, Maria.

FLORENTINA:
Prima dată când i-am spus că-s gravidă şi-a crezut că e băiat a fost OK. Când a văzut că e fată şi asta... gata!

Au ajuns, cu câte doi-trei copii din flori sau ai unor taţi ce n-au calitatea asta, în grija părintelui Tănase. Muncesc  la casele mamelor ce vor veni, într-o zi, ca şi ele, să caute adăpost. 57 de locuinţe s-au ridicat în sat în câţiva ani. 

(Reporter): Ce v-ar trebui?
(Părintele TĂNASE): Orice în afară de haine. Ne-ar trebui tablă, ciment, fier beton, bani...

Nu-s de ajuns, iar Părintele vrea să construiască familii, nu doar case în care să-i ţină îngrămădiţi pe copii. 

Părintele NICOLAE TĂNASE:
Familia ideală este formată din soţ soţie, copii care mănâncă ouă roşii şi mici şi merg la iarbă verde. Îşi cumpără maşină şi călătoresc.

Vreo 40 sunt deja de însurătoare. Tocmeala e simplă. Părintele pune două părţi, mirele una. 

Părintele NICOLAE TĂNASE:
Unul s-a dus în Italia şi a câştigat 9 000 de euro. Şi a venit înapoi, iar eu a trebuit să pun 18. Şi am pus 18 dar cam greu. Acuma trebuie să modific tocmeala...

Părintele vorbeşte despre Lucian. E copilul ţinut în braţe de sora lui într-o înregistrare video de la începutul anilor '90. Avea câteva luni atunci şi a fost primul copil care a rămas în grija părintelui. Nu demult, Lucian s-a căsătorit tot cu o fată din tabără şi au fost primii care şi au făcut şi o casă. Acum e tot în Italia, la muncă.

Toată comunitatea are câte ceva de făcut şi nu se acceptă lucrul de mântuială. După amiază se face inspecţia. E aproape gata căminul de cazare pentru studenţii care ajută parohia, amfiteatrul pentru serbările copiiilor, iar părintele speră să termine şi şcoala cea nouă. 

Seara e timp pentru rugăciune. Nu e nimeni obligat să vină, dar vin toţi. Au găsit în Dumnezeu şi în omul ce poartă numele Sfântului Nicolae, ocrotitorul copiilor, al femeilor şi al familiilor, o speranţă.  Şi chiar dacă lumina se stinge în fiecare seară, vine Părintele a doua zi. Şi o aprinde iară...

Copiii se fac în trei. Foarte puţini ştiu asta. Mulţi cred că se fac în doi. Dar nu-i adevărat, spune părintele Tănase.

Împarte şi tu speranţă pentru cele 400 de suflete de care are grijă părintele! Puteţi da o mână de ajutor părintelui Nicolae Tănase cu donaţii.

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 1: Preotul care oferă zâmbete

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 2: Împarte speranţă pentru "cerşetorul copiilor"

CITEŞTE ŞI: ÎMPARTE SPERANŢA - Episodul 3: Preoţii fraţi care au salvat sute de destine

URMĂREŞTE AICI toate episoadele campaniei Împarte Speranţa